casnic - explicat in DEX

casnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă¹, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă¹ + suf. -nic.

casnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁSNIC¹, casnici, s. m. (Rar) Căsean. – Din casă¹ + suf. -nic.

casnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁSNIC², -Ă, casnici, -ce, adj. 1. Care ține de casă¹, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. – Din casă¹ + suf. -nic.

casnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
cásnic, -ă adj. (d. casă 1). De casă, domestic: animale casnice. Ĭubitor de casă, gospodar: casnic și așezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoană din casă (căsean).

casnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; adj. f., s. f. cásnică, pl. cásnice

casnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
casnic a. 1. de casă; 2. care ține o casă, gospodar: femeie casnică. ║ m. om de al casei.

casnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care ține de casă¹, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. — Casă¹ + suf. -nic.