casiterit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CASITERÍT s. n. Oxid de staniu natural, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găsește în filoanele hidrotermale și în aluviuni. – Din
fr. cassitérite.casiterit (Dicționar de neologisme, 1986)CASITERÍT s.n. Bioxid natural de staniu. [< fr.
cassitérite, cf. gr.
kassiteros – cositor].
casiterit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CASITERÍT s. n. bioxid natural de staniu. (< fr.
cassitérite)
casiterit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CASITERÍT s. n. Oxid de staniu natural. –
Fr. cassitérite.casiterit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)casiterít s. n.casiterit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CASITERÍT s. n. Oxid de staniu natural, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găsește în filoanele hidrotermale și în aluviuni. — Din
fr. cassitérite.