cartotecă - explicat in DEX

cartotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka.

cartotecă (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTOTÉCĂ s.f. Totalitatea fișelor care cuprind date cu privire la evidența personalului sau a materialelor dintr-o întreprindere, dintr-o instituție. ♦ Cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. V. fișier. [Cf. germ. Kartothek, cf. fr. cartothèque].

cartotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTOTÉCĂ s. f. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție. ◊ cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. (< fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka)

cartotecă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzând date privitoare la materialele sau persoanele dintr-o instituție. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Germ. Kartothek (< gr.).

cartotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartotécă s. f., g.-d. art. cartotécii; pl. cartotéci

cartotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență (privitoare la materialele sau la personalul dintr-o instituție), clasificate după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. — Din germ. Kartothek, rus. kartoteka.