cartona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTONÁ, cartonez, vb. I.
Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton
1 (
1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton
1, sau,
p. ext., de pânză, de piele etc. – Din
fr. cartonner.cartona (Dicționar de neologisme, 1986)CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (
p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr.
cartonner].
cartona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARTONÁ vb. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/). (< fr.
cartonner)
cartona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARTONÁ, cartonez, vb. I.
Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton
1 (1) sau,
p. ext., de pânză, de piele etc. –
Fr. cartonner.cartona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cartoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cartoneázăcartonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cartonà v. a lega în carton.
cartona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTONÁ, cartonez, vb. I.
Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton
1 (
1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton
1, sau,
p. ext., de pânză, de piele etc. — Din
fr. cartonner.