cartonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTONÁRE, cartonări, s. f. Acțiunea de
a cartona și rezultatul ei; cartonaj, broșare. –
V. cartona.cartonare (Dicționar de neologisme, 1986)CARTONÁRE s.f. Acțiunea de a cartona; cartonaj. [<
cartona].
cartonare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARTONÁRE, cartonări, s. f. Acțiunea de
a cartona.cartonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cartonáre s. f.,
g.-d. art. cartonắrii; pl. cartonắricartonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTONÁRE, cartonări, s. f. Acțiunea de
a cartona și rezultatul ei; cartonaj, broșare. —
V. cartona.