cartonaj - explicat in DEX

cartonaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTONÁJ, cartonaje, s. n. 1. Cartonare. 2. Obiect (cutie, mapă, ambalaj etc.) executat din carton¹ (1) sau din mucava. 3. Atelier unde se lucrează astfel de obiecte. – Din fr. cartonnage.

cartonaj (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTONÁJ s.n. 1. Cartonare. 2. Atelier unde se fac obiecte de carton. 3. Obiect de carton. [Cf. fr. cartonnage].

cartonaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTONÁJ s. n. 1. cartonare. 2. atelier unde se fac obiecte de carton. 3. obiect de carton. (< fr. cartonnage)

cartonaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTONÁJ, cartonaje, s. n. 1. Cartonare. 2. Atelier unde se lucrează obiecte de carton¹ (1). 3. Obiect făcut din carton¹ (1). – Fr. cartonnage.

cartonaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cartonáj n., pl. e (fr. cartonnage). Scoarță de carton (la o carte).

cartonaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartonáj s. n., pl. cartonáje

cartonaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartonaj n. legătură în carton.

cartonaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTONÁJ, cartonaje, s. n. 1. Cartonare. 2. Obiect (cutie, mapă, ambalaj etc.) executat din carton¹ (1) sau din mucava. 3. Atelier unde se lucrează astfel de obiecte. — Din fr. cartonnage.