cartonà - explicat in DEX

cartona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton¹ (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton¹, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.

cartona (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr. cartonner].

cartona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTONÁ vb. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/). (< fr. cartonner)

cartona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton¹ (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Fr. cartonner.

cartona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartoná (a ~) vb., ind. prez. 3 cartoneáză

cartonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartonà v. a lega în carton.

cartona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton¹ (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton¹, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. — Din fr. cartonner.