carton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊
Carton gudronat (sau
asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală.
2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu.
Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul.
4. Tăviță de carton
1 (
1) pentru prăjituri, bomboane etc.;
p. ext. conținutul ei. – Din
fr. carton.carton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTÓN2, cartoane, s. n. (
Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. – Din
germ. (austriac)
Karton.carton (Dicționar de neologisme, 1986)CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă și puțin flexibilă; mucava.
2. Tăviță de mucava; (
p. ext.) conținutul ei.
3. Schiță, studiu pregătitor la un tablou.
4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. [Pl.
-oane. / < fr.
carton, cf. it.
cartone – hârtie groasă].
carton (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARTÓN s. n. 1. hârtie groasă și puțin flexibilă. 2. tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. (< fr.
carton)
carton (Dicționar de argou al limbii române, 2007)carton, cartoane s. n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea și vânzarea ouălelor.
2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă.
3. ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări.
carton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊
Carton gudronat (sau
asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau cu smoală.
2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu.
Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul.
4. Tăviță de carton
(1); p. ext. conținutul ei. –
Fr. carton.carton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARTÓN2, cartoane, s. n. (
Reg.) Pânză de bumbac; stambă. –
Pol. kartun (<
germ.).
carton (Dicționaru limbii românești, 1939)*cartón n., pl.
oane (fr.
carton, it.
cartone, d.
carta, hîrtie. V.
cartă). Mucava, hîrtie groasă de făcut scoarțe la cărțĭ, la dosare, de făcut cutiĭ ș. a.
carton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cartón s. n.,
pl. cartoánecarton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)carton n.
1. cartă groasă și tare;
2. portofoliu mare sau cutie de carton pentru hârtii, cărți, etc.;
3. desen ce face un pictor înainte de a începe un tablou;
4. foaie tipărită din nou cu schimbări.