cartometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTOMETRÍE, cartometrii, s. f. (
Top.) Studiu al metodelor și instrumentelor cu care se determină precizia unei hărți. – Din
fr. cartométrie.cartometrie (Dicționar de neologisme, 1986)CARTOMETRÍE s.f. Ramură a cartografiei care studiază metodele și instrumentele folosite la măsurarea suprafețelor. [Gen.
-iei. / < fr.
cartométrie].
cartometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARTOMETRÍE s. f. ramură a cartografiei care studiază metodele și instrumentele de măsurare a suprafețelor. (< fr.
cartométrie)
cartometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cartometríe (-me-tri-) s. f.,
art. cartometría, g.-d. cartometríi, art. cartometríeicartometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTOMETRÍE s. f. Ramură a cartografiei care studiază procedeele de măsurare pe hărți și planuri a distanțelor și a suprafețelor. — Din
fr. cartométrie.