cartomanție - explicat in DEX

cartomanție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTOMANȚÍE s. f. (Rar) Ghicit în cărți. – Din it. cartomanzia.

cartomanție (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTOMANȚÍE s.f. (Rar) Ghicit în cărți. [Gen. -iei. / < it. cartomanzia].

cartomanție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. (< it. cartomanzia)

cartomanție (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cartomanțíe f. (cartă și vgr. manteía, gîcire [!]). Știința de a pretinde că gîceștĭ după cărțile de joc.

cartomanție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartomanțíe (rar) s. f., art. cartomanțía, g.-d. cartomanțíi, art. cartomanțíei

cartomanție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartomanție f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin datul cărților.

cartomanție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTOMANȚÍE s. f. (Rar) Ghicitul în cărți. — Din it. cartomanzia.