cartofor - explicat in DEX

cartofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Din ngr. chartophóros (influențat de carte).

cartofor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cartofór (cartofóri), s. m. – Trișor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158).

cartofor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Ngr. chartophoros.

cartofor (Dicționaru limbii românești, 1939)
cartofór m. (ngr. hartofóros [!], infl. de carte). Jucător pasionat al joculuĭ de cărțĭ. – Fem. cartoforiță, pl. e, și -eásă, pl. ese.

cartofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartofór s. m., pl. cartofóri

cartofor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartofor m. jucător de cărți. [Gr. mod. HARTOPHÓROS, cu inițiala influențată de carte].

cartofor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. — Din ngr. hartophóros (influențat de carte).