carte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊
Carte albastră (sau
albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊
Expr. A vorbi (sau
a spune) ca la (sau
ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant.
A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat.
Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere.
Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.
2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură.
Ai carte, ai parte. 3. Registru.
II. 1. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi.
Carte de membru. ◊
Carte de muncă = carnet de muncă.
2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (
carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (
carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (
carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊
Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul.
A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop.
A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal.
A da în cărți = A pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc.
III. (
Înv. și
pop.)
1. Scrisoare.
2. Ordin scris, emis de o autoritate.
3. Act scris, document; dovadă. ◊
Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din
cărți (
pl. lui *
cartă <
lat. charta), prin analogie cu
parte-părți; (
II) din
fr. carte.