carta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTÁ, cartez, vb. I.
Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor.
2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (
2). – Din
cărți.carta (Dicționar de neologisme, 1986)CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.
2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [<
cartă, cf. germ.
kartieren].
carta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARTÁ vb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ.
kartieren)
carta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARTÁ, cartez, vb. I.
Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite.
2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din
cartă.carta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cartá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
carteázăcarta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTÁ, cartez, vb. I.
Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor.
2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). — Din
cartă.