carst - explicat in DEX

carst (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARST, carsturi, s. n. Eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice; (concr.) formă de relief rezultată în urma acestei eroziuni. – Din germ. Karst.

carst (Dicționar de neologisme, 1986)
CARST s.n. Eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pâlnii, peșteri sau râuri subterane. [< fr. karst, cf. Karst – regiune pe coasta orientală a Adriaticii].

carst (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARST s. n. eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pâlnii, peșteri sau râuri subterane. (< fr. karst, germ. Karst)

carst (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CARST (‹ germ. {i}; {s} Kars) s. n. (GEO-MORF.) Regiune din scoarța Pămîntului, formată în roci solubile: calcare și dolomite (c. principal) sau în sare gemă, săruri de potasiu, anhidrit și gips (c. secundar), ca urmare a dizolvării provocate de circulația intensă a apelor subterane sau de suprafață. Relieful c. este reprezentat prin forme morfologice interioare (peșteri, avene) sau exterioare (lapiezuri, doline, chei, puțuri, plonje).

carst (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carst s. n., pl. cársturi

carst (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARST, carsturi, s. n. Eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice; (concr.) formă de relief rezultată în urma acestei eroziuni. — Din germ. Karst.