cârpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV.
Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊
Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului.
2. A repara un obiect spart sau crăpat.
3. Fig. A pălmui pe cineva.
4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din
sl. krupiti.