carotieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (
2) din gaura de sondă. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. carottier.carotieră (Dicționar de neologisme, 1986)CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (
II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron.
-ti-e-. / < fr.
carottière].
carotieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAROTIÉRĂ s. f. 1. sondeză pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II). 2. aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor. (< fr.
carottière)
carotieră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Aparat folosit pentru tăierea și extragerea carotelor
2. [
Pr.:
-ti-e-] –
Fr. carottier.carotieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carotiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. carotiérei; pl. carotiérecarotieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (
2) din gaura de sondă. [
Pr.:
-ti-e-] — Din
fr. carottier.