carotieră - explicat in DEX

carotieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.

carotieră (Dicționar de neologisme, 1986)
CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron. -ti-e-. / < fr. carottière].

carotieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAROTIÉRĂ s. f. 1. sondeză pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II). 2. aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor. (< fr. carottière)

carotieră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Aparat folosit pentru tăierea și extragerea carotelor². [Pr.: -ti-e-] – Fr. carottier.

carotieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére

carotieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] — Din fr. carottier.