carotidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAROTÍDĂ, carotide, s. f. Fiecare dintre cele două artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte și de alta a gâtului, care transportă sângele de la inimă la cap; arteră cefalică. – Din
fr. carotide.carotidă (Dicționar de neologisme, 1986)CAROTÍDĂ s.f. Fiecare dintre cele două artere situate de o parte și de alta a gâtului. [< fr.
carotide, cf. gr.
karotis].
carotidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAROTÍDĂ s. f. fiecare dintre cele două artere principale de o parte și de alta a gâtului. (< fr.
carotide)
carotidă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAROTÍDĂ, carotide, s. f. Fiecare dintre cele două artere principale, situate de o parte și de alta a gâtului, care duc sângele de la inimă la cap. –
Fr. carotide (<
gr.).
carotidă (Dicționaru limbii românești, 1939)*carotídă f., pl.
e (vgr.
karotis, -idos, d.
kára, cap, și
ûs, otós, ureche. V.
parotidă).
Anat. Fie-care din cele doŭă artere principale care duc sîngele de la inimă la cap trecînd pe lîngă ureche.
carotidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carotídă s. f.,
g.-d. art. carotídei; pl. carotídecarotidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)carotidă f. se zice despre cele două artere cari duc sângele dela inimă la creieri.
carotidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAROTÍDĂ, carotide, s. f. Fiecare dintre cele două artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte și de alta a gâtului, care transportă sângele de la inimă la cap; arteră cefalică. — Din
fr. carotide.