carnasier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARNASIÉR, -Ă, carnasieri, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre animale) Carnivor.
2. S. f. Fiecare dintre cele patru măsele mari și tăioase ale unor animale carnivore. [
Pr.:
-si-er] – Din
fr. carnassier.carnasier (Dicționar de neologisme, 1986)CARNASIÉR, -Ă adj. (
Rar; despre animale) Carnivor. //
s.f. Fiecare dintre măselele mari ale unor animale carnivore. [Pron.
-si-er. / < fr.
carnassier].
carnasier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARNASIÉR, -Ă I.
adj., s. m. (animal) carnivor. II. s. f. fiecare dintre măselele mari ale unor animale carnivore. (< fr.
carnassier)
carnasier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARNASIÉR, -Ă, carnasieri, -e, adj. (Rar, despre animale) Carnivor. ♦ (Substantivat,
f.) Fiecare dintre cele patru măsele mari și tăioase ale unor animale carnivore. [
Pr.:
-si-er] –
Fr. carnassier.carnasier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carnasiér1 (-si-er) adj. m.,
pl. carnasiéri; f. carnasiéră, pl. carnasiérecarnasier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carnasiér2 (animal)
(-si-er) s. m.,
pl. carnasiéricarnasier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARNASIÉR, -Ă, carnasieri, -e, adj.,
s. m.,
s. f. 1. Adj.,
s. m. (Animal) carnivor.
2. S. f. Fiecare dintre cele patru măsele mari și tăioase ale unor animale carnivore. [
Pr.:
-si-er] — Din
fr. carnassier.