carmajin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARMAJÍN s. n. (
Reg.) Piele vopsită în roșu-închis. [
Var.:
carmazín s. n.] – Din
magh. karmazsin.carmajin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARMAJÍN s. n. (
Reg.) Piele vopsită în roșu-închis. –
Magh. karmazsin.carmajin (Dicționaru limbii românești, 1939)carmajín și
cărmăjín n., pl.
urĭ (ung.
karmazsin, d. germ.
karmesin, de unde și rus.
karmazin, id., d. it.
carmesino. V.
cîrmîz).
Vest. Pele [!] cîrmîzie.
carmajin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carmajín (
reg.)
s. n.carmajin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)carmajin m. lemn din care se fac mânere de biciu. [Ung. KARMASZIN, cârmăziu].
carmajin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARMAJÍN s. n. (
Reg.) Piele vopsită în roșu-închis. [
Var.:
carmazin s. n.] — Din
magh. karmazsin.