careva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAREVÁ pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. –
Care +
va.careva (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAREVÁ pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. – Din
care +
va.careva (Dicționaru limbii românești, 1939)carevá, pron. indefinit.
Nord. Cineva.
careva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carevá pr.careva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAREVÁ pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. —
Care +
va.