cardiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. cardiologie.cardiologie (Dicționar de neologisme, 1986)CARDIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază inima și aparatul circulator. [Pron.
-di-o-, gen.
-iei. / < fr.
cardiologie, cf. gr.
kardia – inimă,
logos – studiu].
cardiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARDIOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia inimii; cardiopatologie. (< fr.
cardiologie)
cardiologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă de bolile inimii și ale vaselor sanguine. [
Pr.:
-di-o-] –
Fr. cardiologie (<
gr.).
cardiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cardiologíe (-di-o-) s. f.,
art. cardiología, g.-d. cardiologíi, art. cardiologíeicardiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei interne care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [
Pr.:
-di-o-] — Din
fr. cardiologie.