caraulaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CARAULÁȘ,caraulași, s. m. (Reg.) Caraulă (2). [Pr.: -a-u-] – Caraulă + suf. -aș.
caraulaș(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CARAULÁȘ,caraulași, s. m. (Reg.) Caraulă (2). – Din caraulă + suf. -aș.
caraulaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) carauláș (reg.) (-ra-u-) s. m., pl. carauláși
caraulaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CARAULÁȘ,caraulași, s. m. (Reg.) Caraulă (2). [Pr.: -a-u-] — Caraulă + suf. -aș.