carapace - explicat in DEX

carapace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – Din fr. carapace.

carapace (Dicționar de neologisme, 1986)
CARAPÁCE s.f. Înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc. [< fr. carapace, cf. sp. carapacho].

carapace (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARAPÁCE s. f. 1. înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc. 2. (fig.) înveliș protector. (< fr., it. carapace)

carapace (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
carapace, carapace s. f. (intl.) corp, trup.

carapace (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș osos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – După fr. carapace.

carapace (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carapáce f., pl. ăcĭ (fr. carapace, f., d. sp. carapacho). Țest de broască țestoasă.

carapace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carapáce s. f., g.-d. art. carapácei; pl. carapáce

carapace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carapace m. țeastă osoasă ce acopere corpul broaștelor țestoase.

carapace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. — Din fr. carapace.