căpușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La
pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (
Ixodes); (și la
sg.) animal care face parte din acest gen. ◊
Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește.
II. 1. (
Bot.) Ricin.
2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi
1. –
Cf. alb. këpushë.