caprotină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPROTÍNĂ s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cretacice, cu cochilia groasă și cu valve inegal dezvoltate. –
Et. nec.caprotină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!caprotínă (ca-pro-) s. f.,
g.-d. art. caprotínei; pl. caprotínecaprotină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPROTÍNĂ, caprotine, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cretacice, cu cochilia groasă și cu valve inegal dezvoltate. —
Et. nec.