caprin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPRÍN, -Ă, caprini, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. (La
pl.) Subdiviziune a familiei rumegătoarelor, care are ca tip capra; (și la
sg.) animal care aparține acestei subdiviziuni.
2. Adj. Care aparține caprinelor (
1), privitor la caprine. – Din
fr. caprin, lat. caprinus.caprin (Dicționar de neologisme, 1986)CAPRÍN, -Ă adj. Referitor la capre. //
s.f.pl. Subordin din clasa mamiferelor, din care face parte capra; (
la sg.) animal din acest subordin. [Cf. fr.
caprin < lat.
capra – capră].
caprin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPRIN, -Ă I.
adj. referitor la capre. II. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: capra, antilopa etc. (< fr.
caprin/és/)
caprin (Dicționaru limbii românești, 1939)*caprín, -ă adj. (lat.
caprinus). De capră, căpresc:
rasa caprină.caprin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caprín (ca-prin) adj. m.,
pl. capríni; f. caprínă, pl. caprínecaprin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPRÍN, -Ă, caprini, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. (La
pl.) Subdiviziune a familiei rumegătoarelor, care are ca tip capra; (și la
sg.) animal care aparține acestei subdiviziuni.
2. Adj. Care aparține caprinelor (1), privitor la caprine. — Din
fr. caprin, lat. caprinus.