capotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPOTÁRE s. f. Acțiunea de
a capota și rezultatul ei. –
V. capota.capotare (Dicționar de neologisme, 1986)CAPOTÁRE s.f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei; capotaj. [<
capota].
capotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capotáre s. f.,
g.-d. art. capotắriicapotare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPOTÁRE s. f. Acțiunea de
a capota și rezultatul ei. —
V. capota.