capotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPOTÁJ, capotaje, s. n. Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează. – Din
fr. capotage.capotaj (Dicționar de neologisme, 1986)CAPOTÁJ s.n. Răsturnare, dare peste cap (a unui automobil, a unui avion etc.); capotare. [Pl.
-je. / cf. fr.
capotage].
capotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPOTÁJ s. n. capotare. (< fr.
capotage)
capotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capotáj s. n.,
pl. capotájecapotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPOTÁJ, capotaje, s. n. Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează. — Din
fr. capotage.