capona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPONÁ, caponez, vb. I.
Tranz. A prinde ancora de capon. – Din
fr. caponner.capona (Dicționar de neologisme, 1986)CAPONÁ vb. I. tr. A lega ancora la capon. [< fr.
caponner].
capona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPONÁ vb. tr. a lega ancora la capon. (< fr.
caponner)
capona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caponá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
caponeázăcapona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPONÁ, caponez, vb. I.
Tranz. A prinde ancora de capon. — Din
fr. caponner.