capodoperă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de o valoare excepțională. – Din
it. capo dópera.capodoperă (Dicționar de neologisme, 1986)CAPODÓPERĂ s.f. 1. (
În evul mediu) Lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obține titlul de maistru.
2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var.
capdeoperă s.f. / < it.
capodopera].
capodoperă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)capodóperă (capodópere), s. f. – Operă artistică de o valoare excepțională.
It. capo d’opera (
sec. XIX).
capodoperă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPODÓPERĂ s. f. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu. (< it.
capodopera)
capodoperă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. –
It. capo d' opera.capodoperă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capodóperă s. f.,
g.-d. art. capodóperei; pl. capodóperecapodoperă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)capodoperă f. operă perfectă (= ital.
capo d’opera).
capodoperă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. — Din
it. capo d’opera.