capoțel - explicat in DEX

capoțel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot². – Capot² + suf. -el.

capoțel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot².

capoțel (Dicționaru limbii românești, 1939)
capoțél n., pl. e (d. capot). Capot scurt, camizolă, matineŭ. V. camizolă.

capoțel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capoțél s. n., pl. capoțéle

capoțel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
capoțel n. scurteicuța țărancelor.

capoțel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot². — Capot² + suf. -el.