capnomanție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPNOMANȚÍE s. f. (Rar) Pretinsă artă de a ghici după fum. – Din
fr. capnomancie.capnomanție (Dicționar de neologisme, 1986)CAPNOMANȚÍE s.f. (
Rar) Pretinsă artă de a ghici după fum. [Gen.
-iei. / < fr.
capnomancie, cf. gr.
kapnos – fum,
manteia – prezicere].
capnomanție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capnomanțíe (rar)
s. f.,
art. capnomanțía, g.-d. capnomanțíi, art. capnomanțíeicapnomanție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPNOMANȚÍE s. f. (Rar) Arta de a ghici după fum. — Din
fr. capnomancie.