caplama - explicat in DEX

caplama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.

caplama (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului.

caplama (Dicționaru limbii românești, 1939)
caplamá f. (turc. kaplama, acoperire, lucru căptușit. V. capama). Îmbucarea a doŭă grinzĭ la casele țărăneștĭ.

caplama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caplamá (ca-pla-) s. f., art. caplamáua, g.-d. art. caplamálei

caplama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lățime de 2 cm. — Din tc. kaplama.

caplamà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caplamà f. îmbucătura marginilor podelii sau a tavanului (la casele țărănești). [Turc. KAPLAMA, acoperământ].