capiŭ - explicat in DEX

capiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

capiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

capiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
capiu, -ie, capii adj. năuc, zăpăcit

capiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ.

capiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cápiu [piu pron. pyu] adj. m., f. cápie (-pi-e); pl. m. și f. cápii

capiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. — Din capie.

càpiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
càpiu a. amețit, nebun: acolo șade o măiastră și oricine merge la dânsa, se întoarce capiu ISP. [V. capie].