capiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦
Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din
capie.capiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦
Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din
capie.capiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)capiu, -ie, capii adj. năuc, zăpăcit
capiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cápiŭ, -e adj. (d.
capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est
cápchiŭ.capiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cápiu [
piu pron. pyu]
adj. m.,
f. cápie (-pi-e); pl. m. și
f. cápiicapiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie. ♦
Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. — Din
capie.càpiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)càpiu a. amețit, nebun:
acolo șade o măiastră și oricine merge la dânsa, se întoarce capiu ISP. [V.
capie].