capilaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPILARITÁTE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri; ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafața unui lichid. – Din
fr. capillarité.capilaritate (Dicționar de neologisme, 1986)CAPILARITÁTE s.f. (
Fiz.) Proprietate a lichidelor de a urca sau de a coborî în tuburi foarte subțiri, fără a suferi o intervenție din afară. [Cf. fr.
capillarité].
capilaritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPILARITÁTE s. f. proprietate a fluidelor de a urca sau de a coborî în tuburi foarte subțiri. (< fr.
capillarité)
capilaritate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPILARITÁTE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri. –
Fr. capillarité.capilaritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*capilaritáte f. (d.
capilar; fr.
capillarité). Calitatea de a fi capilar. Proprietatea atractivă saŭ repulsivă a tuburilor capilare față de lichidele care le străbat:
uleĭu se suĭe în fitil pin [!] capilaritate.capilaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capilaritáte s. f.,
g.-d. art. capilaritắțiicapilaritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)capilaritate f. 1. starea lucrului capilar;
2. fenomene fizice ce se produc, când tuburile capilare sunt puse în contact cu lichidele:
uleiul se urcă în lămpi prin capilaritate.capilaritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPILARITÁTE s. f. Ansamblul de fenomene care se produc în tuburile capilare la suprafața unui lichid și care determină ascensiunea acestuia, formarea meniscurilor concave sau convexe etc. — Din
fr. capillarite.