capelmaĭstru - explicat in DEX

capelmaistru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Din germ. Kapellmeister.

capelmaistru (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPÉLMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister].

capelmaistru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister)

capelmaistru (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
capelmaistru, capelmaiștri s. m. (intl.) 1. șeful unei bande de hoți. 2. infractor temut / periculos.

capelmaistru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Germ. Kapellmeister.

capelmaistru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capelmáistru (-mais-) s. m., art. capelmáistrul; pl. capelmáiștri, art. capelmáiștrii

capelmaistru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPELMÁISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capélmaistru] — Din germ. Kapellmeister.

capelmaĭstru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră [!] saŭ de fanfară).

capelmaistru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
capel-maistru m. cel ce dirijează cântarea într’o biserică, într’o orchestră de muzică (la un teatru, la un bal).