capatuiala - explicat in DEX



căpătuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.

Alte cuvinte din DEX

CAPATUI CAPATAT CAPATARE « »CAPATUIRE CAPATUIT CAPAU