capîntortură - explicat in DEX

capîntortură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.

capîntortură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPÎNTÓRTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul (Jynx torquilla). – Din cap¹ + întort „întors” + suf. -ură.

capîntortură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capîntórtură (ca-pîn-/cap-în) s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturi

capîntortură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
capîntortură f. pasăre care învârtește mereu capul (Yunx totquila). [Din cap și întort (participiu arhaic=întors)].

capîntortură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPÎNTÓRTURĂ, capîntorturi, s. f. Mică pasăre migratoare, din familia picide, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește capul, pentru a-și intimida dușmanul; sucitoare (Jynx torquilla). — Cap¹+ întort „întors” + suf. -ură.