canțonetă - explicat in DEX

canțonetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANȚONÉTĂ, canțonete, s. f. 1. Mic cântec popular italian; p. ext. cântec scurt. 2. Poezie lirică italiană, formată din versuri scurte. – Din it. canzonetta.

canțonetă (Dicționar de neologisme, 1986)
CANȚONÉTĂ s.f. 1. Poezie lirică italienească, formată din versuri scurte. 2. Mic cântec popular italian; (p. ext.) cântec scurt. 3. (Muz.) Piesă instrumentală polifonică din epoca Renașterii, asemănătoare cântecului popular. [< it. canzonetta].

canțonetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANȚONÉTĂ s. f. 1. mic cântec popular italian, de origine napolitană; (p. ext.) cântec scurt. 2. poezie lirică italiană din versuri scurte. (< it. canzonetta)

canțonetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANȚONÉTĂ, canțonete, s. f. 1. Mic cântec popular italian; p. ext. cântec scurt. 2. (Rar) Poezie simplă, ușoară. – It. canzonetta.

canțonetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*canțonétă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, și fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. cántio, -ónis, cîntare). Cîntecel, romanță, poezioară lirică cîntată. – Și șansonetă (după fr.).

canțonetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canțonétă s. f., g.-d. art. canțonétei; pl. canțonéte

canțonetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canțonetă f. compozițiune lirică cu strofe de versuri scurte: canțonete comice.

canțonetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANȚONÉTĂ, canțonete, s. f. 1. Cântec popular italian, de origine napolitană; p, ext. cântec scurt. 2. Poezie lirică italiană, formată din versuri scurte. — Din it. canzonetta.