canulă - explicat in DEX

canulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula.

canulă (Dicționar de neologisme, 1986)
CANÚLĂ s.f. Tub de sticlă, de metal etc. deschis la extremități, care se folosește la spălături interne. [< fr. canule, cf. lat. cannula – trestie].

canulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANÚLĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula)

canulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălături interne. – Fr. canule (lat. lit. cannula).

canulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cánulă f., pl. e (lat. cánnula, dim. d. canna, țeavă; fr. canule. V. canură, canal, canon, canonadă). Mică țeavă care se pune în vîrfu alteĭ țevĭ saŭ se adaptează la o siringă. – Fals canúlă (după fr.).

canulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canúlă s. f., g.-d. art. canúlei; pl. canúle

canulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canulă f. tub de care se servesc chirurgii.

canulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. — Din fr. canule, lat. cannula.