cantus (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁNTUS s.n. Unghiul, comisura pleoapelor. [< fr. canthus, cf. gr. canthos].
cantus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁNTUS1 s. n. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziții muzicale. (< lat. cantus)