cantoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTÓRĂ, cantore, s. f. (
Înv. și
reg.) Birou, cancelarie. – Din
rus. kontora.cantoră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cantóră, cantóre, s.f. (înv., reg.)
1. birou, cancelarie.
2. ceartă, larmă, vacarm, zgomot.
cantoră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANTÓRĂ, cantore, s. f. (
Înv. și
reg.) Birou, cancelarie. – Rus
kontóra.cantoră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cantóră (birou) (
înv.,
reg.)
s. f., g.-d. art.
cantórei; pl. cantórecantoră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANTÓRĂ, cantore, s. f. (
Înv. și
reg.) Birou, cancelarie. — Din
rus. kontora.