cantonieriță - explicat in DEX

cantonieriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. (Rar) Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] – Cantonier + suf. -iță.

cantonieriță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] – Din cantonier + suf. -iță.

cantonieriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantonieríță (-ni-e-) (rar) s. f., g.-d. art. cantonieríței; pl. cantonieríțe

cantonieriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. (Rar) Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] — Cantonier + suf. -iță.