cantonament - explicat in DEX

cantonament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement.

cantonament (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTONAMÉNT s.n. Staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].

cantonament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTONAMÉNT s. n. 1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (< fr. cantonnement)

cantonament (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CANTONAMENT (‹ fr.) s. n. 1. (MILIT.) (Loc de) instalare temporară a trupelor într-o localitate în afara cazărmii. 2. (SPORT) Loc de cazare și perioada de timp în care se desfășoară pregătirea în comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi în vederea participării la o competiție de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.

cantonament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate; loc unde sunt instalați cei cantonați. ♦ Loc special amenajat, în care un grup de sportivi se pregătește în vederea unei competiții. – După fr. cantonnement.

cantonament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cantonamént n., pl. e (fr. cantonnement). Locu unde cantonează trupele militare (casă orĭ un adăpost oare-care permanent). V. bivuac.

cantonament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantonamént s. n., pl. cantonaménte

cantonament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantonament n. găzduirea provizorie a unei trupe la săteni.

cantonament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Instalare temporară a unor unități militare într-o localitate în afara căzărmii; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare).Din fr. cantonnement.