cantona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTONÁ, cantonez, vb. I.
Intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament.
2. A rămâne pe loc.
3. Refl. (
Fig.) A se limita. – Din
fr. cantonner.cantona (Dicționar de neologisme, 1986)CANTONÁ vb. I. intr., tr. (
Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr.
cantonner].
cantona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANTONÁ vb. I. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament. II. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic). (< fr.
cantonner)
cantona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANTONÁ, cantonez, vb. I.
Intranz. (Despre unități militare în trecere) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. –
Fr. cantonner.cantona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cantoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cantoneázăcantonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cantonà v.
1. a distribui trupe în mai multe sate;
2. fig. a separa în pozițiuni izolate;
3. a se retrage într’un canton spre siguranță, a se izola.
cantona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANTONÁ, cantonez, vb. I.
Intranz. și
refl. 1. A (se) instala pentru un timp oarecare într-un cantonament.
2. A rămâne pe loc.
3. Refl. (
Fig.) A se limita. — Din
fr. cantonner.