canton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTÓN, cantoane, s. n. 1. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier.
2. Cea mai mică unitate în administrația pădurilor; locuința pădurarului.
3. Unitate teritorial-administrativă în unele țări.
4. Fiecare dintre statele care compun Confederația Elvețiană. – Din
fr. canton.canton (Dicționar de neologisme, 1986)CANTÓN s.n. 1. Clădire construită lângă o șosea sau lângă o cale ferată, înzestrată cu aparate de semnalizare, de protecție și de supraveghere a drumurilor respective, servind și ca locuință cantonierului. ♦ Sector al unui drum.
2. Unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuință de pădurar.
3. Unitate teritorial-administrativă care se întâlnește în unele țări (Elveția, Franța etc.).
4. (
Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce. [< fr.
canton].
canton (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANTÓN s. n. 1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului. 2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc. ♦ sector al unui drum. 3. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia. 4. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța). 5. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce. 6. (herald.) piesă de formă pătrată, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia. (< fr.
canton)
canton (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CANTON [kæntən]
1. Oraș în NE S.U.A. (Ohio), la S de L. Erie; 401,4 mii
loc. (1988, cu suburbiile).
Expl. de cărbuni superiori. Oțelării. Constr. de mașini agricol;
prelucr. petrolului; produse
alim. 2. Denumire engleză a orașului chinezesc
Guangzhou.canton (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CANTON și
ENDERBURY [kæntən éndəbəri], grup de
ins. coraligene în Pacificul central (
Arh. Phoenix) azi în
Rep. Kiribati; 70 km
2;
c. 320
loc. Cocotieri; copra. Anexate de Marea Britanie în perioada 1889-1892, au fost închiriate în 1939 S.U.A., devenind un condominium anglo-american, pînă în 1979 cînd au intrat în componența
Rep. Kiribati.
canton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANTÓN, cantoane, s. n. 1. Clădire înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea căilor de comunicație (servind și ca locuință pentru cantonier).
2. Cea mai mică unitate în administrația pădurilor; locuința pădurarului.
3. Unitate teritorial-administrativă în unele țări. –
Fr. canton.canton (Dicționaru limbii românești, 1939)*cantón n., pl.
oáne (fr.
canton, d. it.
cantone. V.
cătun). Porțiune dintr´un teritoriŭ. Subdiviziune a unuĭ arondisment în Francia. Provincie în Elveția. Căsuța celuĭ care păzește o șosea, o cale ferată ș. a.
canton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cantón s. n.,
pl. cantoánecanton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canton n.
1. porțiune dintr’un teritoriu;
2. diviziune administrativă și teritorială (în Franța, și Elveția);
3. locuința cantonierului și distanța de cale ferată de la un canton la altul.
canton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Canton n. oras si port în China: 1.380.000 loc.