cantilenă - explicat in DEX

cantilenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. 1. Cântec liric sau epic. 2. Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat. – Din it. cantilena, fr. cantilène.

cantilenă (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTILÉNĂ s.f. 1. Compoziție muzicală simplă cu ritm uniform. 2. (Lit.) Poem epico-liric, cu subiect grav și sentimental. [< it. cantilena, cf. fr. cantilène].

cantilenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTILÉNĂ s. f. 1. cântec liric sau epic cu caracter grav sau sentimental. 2. melodie gravă, sentimentală, cu caracter cantabil, liric. (< it. cantilena, fr. cantilène)

cantilenă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat. – It. cantilena.

cantilenă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cantilénă f., pl. e (lat. cantiléna). Cîntec, romanță. Iron. Cîntec monoton.

cantilenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantilénă s. f., g.-d. art. cantilénei; pl. cantiléne

cantilenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantilenă f. un fel de romanță cu melodia gravă și sentimentală: cantilenă tânguitoare;

cantilenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. 1. (În Evul Mediu) Cântec liric sau epic. 2. Melodie gravă, sentimentală, cu caracter cantabil. — Din it. cantilena, fr. cantilène.