cântări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV.
1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui.
3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦
Fig. A valora, a prețui.
Aprecierea lui cântărește mult. – Din
cântar.